MACRONUTRIENTI

Carbon C
Azot N
Potasiu K
Calciu Ca
Fosfor P
Magneziu Mg
Sulf S

MICRONUTRIENTI
Minerale Concentratie aprox. in ppm

Fier F
Clor Cl
Mangan Mn
Zinc Zn
Cupru Cu
Bor B
Molibden Mo

I. Rolul fiziologic MACRONUTRIENTI

Multe macroelemente sun absolut necesare pentru cresterea si dezvoltarea normala a plantelor. Acestea sunt C, N, P, K, Ca, S si Mg. La anumite grupe de plante se mai adauga si Na, Cl si Si.

1. Calciul este absorbit de plante sub forma de cationi(Ca2+ ). El este acumulat in protoplasma, vacuole, cloroplaste, mitocondrii. Calciul are un rol important in desfasurarea mitozei cu implicatii in organizarea cromozomilor. El intra in structura chimica a enzimelor lipaza, esteraza, colinestraza. Calciul indeplineste rol activator al enzimelor argininchinaza, adenozinfosftaza, adenilchinaza. El joaca un rol important si in fixarea sarcinilor negative la suprafata protoplasmei. Impreuna cu potasiul, calciul participa la mentinerea echilibrului hidric celular. El este antagonist al ionilor Al2+ Mg2+, Zn2+, Fe2+,K+,Na+,NH+,Al3+ , inlaturind actiunea lor vatamatoare, in caz de exces. Calciul neutralizeaza acizii organici si stimuleaza formarea perilor absorbanti pe radacina. Carenta calciului in nutritia plantei se manifesta prin oprirea cresterii, prin rasucirea frunzelor tinere, care capata o culoare verde deschis, virful vegetativ uscindu-se, radacinile raminind scurte, groase, cu virfurile uscate. Excesul de calciu in plante determina imbatrinirea prematura, iar excesul de calciu in sol produce insolubolizarea borului, soldata fiziologic cu aparitia clorozei la frunze.

2. Azotul este un element plastic. El intra in structura moleculelor de nucleoproteine, protidelor protoplasmatice, lipoproteinelor din citomembrane, in structura apoenzimelor, a coenzimelor, a vitaminelor B1, B6, B12, a hormonilor vegetali, a pigmentilor fotosintetici (clorofile si ficobiline) si a stearidelor vegetale. Carenta azotului in nutritia plantelor duce la ingalbenirea frunzelor la incetinrea sau oprirea cresterii acestora. Excesul de azot duce la prelungirea perioadei de vegetatie, la formarea abundenta a frunzelor si la marirea sensibilitatii la boli. Azotul poate fi luat de plante din sol, din apa, din atmosfera si chiar din corpul altor organisme.

2. Fosforul este absorbit din mediu sub forma de ioni PO3- , ajunge in celula fara a fi redus si intra in compozitia unor compusi organici de mare insemnatate fiziologica. El participa la alcatuirea fosfoprotidelor si fosfolipidelor din protoplasma si nucleu, fosfolipidelor din graunciorii de amidon si aleurona, lecitinelor din citomembrane, fitinei si a nucleotidelor, cu grupe macroergice de ~ P(ADP, ATP). Fosforul intra in compozitia unor coenzime. El indepiilineste rolul energetic central in reactiile de sinteza si de oxidare biologica. El participa in fotosinteza, glicoliza, ciclul Krebs, sistemul Redox al lantilui respirator, etc. Fosforul favorizeaza de nutritie, de crestere, de inflorire si fructificare. Fosforul se acumuleaza in organele tinere si in seminte. In lipsa lui, plantele ramin mici, radacinile sunt lungi si rare, tulpina rigida, frunzele verde-inchis, pina la albastru-verde, luind de multe ori o culoare rosie sau purpurie.

3. Potasiul este un element indispensabil pentru metabolismul plantei, participind in sinteza aminoacizilor si a proteinelor. El actioneaza ca un element biocatalizator, stimulind numeroase procese fiziologice. El regleaza absorbtia azotului de catre plante, prelucrind nutritia amoniacala, oxidarea amoniacului, iar in cazul nutritiei nitrice, reducerea nitratilor. Potasiul stimuleaza functionarea unor enzeme care participa in procesul de respiratie si in metabolismul hidratilor de carbon, in metabolismul azotului si sinteza vitaminelor. El stimuleaza si sinteza clorofilelor si intensitatea fotosintezei. El favorizeaza intensificarea acumularii glucidelor in planta. Potasiul circula foarte rapid in xilemul plantei sub forma de ioni. Se acumuleaza mai ales in tesuturile tinere cu metabolism intens si crestere rapida, dintre care virfurile vegetative, cambiul si periciclul. Carenta potasiului in nutritia plantelor diminueaza cresterea si dezvoltarea lor. Se produce o brunificare si rasucire a frunzelor. Se deregleaza metabolismul, scade intensitatea fotosintezei, a protosintezei. Se diminueaza cantitatea amidonului si proteinelor, se micsoreaza rezistenta la boli, iar la anumite specii pe fata inferioara a frunzelor apar pete albe, galbene, brun-roscate sau brune.

5. Sulful este absorbit de plante sub forma de ioni SO2- , compusi organici cu sulf, ca cistina. Sulful intra in constitutia chimica a unor aminoacizi, a unor enzime si a unor coenzime. Insuficienta sulfului in nutritie produce incetinirea si apoi oprirea din crestere. Frunzele se ingalbenesc si apare o imbatrinire prematura.

6. Magneziul este un element absolut necesar plantelor, indispensabil formarii clorofilei, in procesul de sinteza a glucidelor, lipidelor si proteinelor. El este un activator al multor enzime necesare respiratiei, activator al enzimelor ce participa in sinteza ARN si AND. Insuficienta magneziului in nutritie se manifesta prin aparitia unei coloratii galbene-portocalii, pe marginea frunzelor sau aparitia unor pete clorotice de culoare verde-inchis pe lamina cloriara.

7. Sodiul se afla in cantitati mai mari in algele marine. El este schimbabil cu alti cationi, cum ar fi Ca2+ , sau K+ . Sodiul are ca functie mentinerea presiunii osmotice in celule. Insuficienta sodiului se manifesta prin culoarea deschisa a frunzelor, aproape alba, prin aparitia de pete necrotice.

8. Clorul este un element prezent in toate plantele. El se acumuleaza in cantitati mai mari in algele marine, in ferigi etc. Plantele superioare il iau din sol prin sistemul radicular si din atmosfera in stare gazoasa, prin stomatele frunzelor. Insuficienta in nutritie determina cloroza frunzelor, ondularea marginilor frunzelor si inhibarea cresterii radacinilor, dereglarea metabolismului plantelor.

9. Carbonul este un macroelement ce sta la baza materiei organice reprezinta circa 40% din continutul plantelor acvatice. Dupa cum se stie deja din procesul de fotosinteza plantele utilizeaza carbonul rezultat din descompunerea dioxidului de carbon (CO2), dioxid de carbon ce apare in apa in urma respiratiei pestilor, prin descompunerea materiilor organice sau prin aditie facuta cu ajutorul unor dispozitive speciale ( v. Instalatia de CO2 ). Carenta de carbon se poate observa relativ usor, plantele au un ritm lent de crestere, frunze mici iar uneori fac un fel de depozite albicioare, dand senzatia ca frunza este transparenta. Excesul de carbon nu face rau plantelor, insa daca exista un exces de carbon automat exista si un exces de CO2 lucru ce duce la moartea pestilor.



[b]II. Rolul fiziologic MICRONUTRIENTI. [/b]

Microelmentele sunt prezente in cantitati mici in corpul plantelor. Prezenta lor este insa absolut necesara. Ele intervin in metabolismul general, in cresterea si dezvoltarea plantelor, in procesele de imunitate. Lipsa unui microelement poate fi corectata prin adaugarea lui in mediu.

1. Borul are un rol fiziologic multiplu, participind in metabolismul plantei, ca anion si formind esteri fiziologici activi. El stimuleaza absorbtia unor macro- si microelemente. Insuficienta lui in nutritie provoaca cloroza, rasucirea si deformarea frunzelor superioare, moartea prin uscare a mugurilor terminali, oprirea proceselor de crestere si dezvoltare, aparitia de pete brune sau negre in interiorul fructelor sau a unor organe.

2. Fierul este utilizat de plante sub forma de saruri feroase si ferice . El este absorbit de plantele plantele acvatice, submerse prin intreg corpul lor sub forma de ioni. Carenta ferului in corpul plantei determina ingalbenirea frunzelor si incetinirea cresterii.

3. Cuprul intra in compozitia chimica a multor substante. El constituie componentul metalic al fenoloxidazei, lactazei, ascorbic-acid-oxidazei. Continutul cuprului in plante variaza de la urme, pina la 46 p.p.m. Carenta cuprului apare mai ales pe terenurile mlastinoase. Aceasta se manifesta prin decolorarea pina la o noanta alba a frunzelor tinere.

4. Zincul este indispensabil pentru plante. El este absorbit de acestea din mediul de viata, sub forma de ioni. El este raspindit la plantele inferioare (alge si ciuperci) si la plantele superioare. Zincul intra in structura chimica a enzimelor carbohidraza, fosfataza si numeroase dehiodrogenaze. Carenta lui in corpul plantelor se manifesta prin reducerea cresterii plantelor, dispunerea in rozeta a ramurilor si frunzelor terminale, patarea cu galben a frunzelor.

v. Metode complete de fertilizare - Estimative index.



Informatiile sunt preluate dintr-un topic mai vechi ( acesta )

Foarte bine punctat ! Eu unul as zice sa-l pui sticky, sa nu se piatra prin alte topicuri.

Pai si carbonul? Unde e carbonul?
Ai sarit carbonul din lista aia detaliata, desi apare ca macronutrient initial... Eu zic ca merita si el 2-3 cuvinte, macar pentru ca fara el nu am exista. Da' deloc.

Multumesc Val ca m-ai atentionat! Gata, a aparut si Carbonul.

Eu zic sa-l facem sticky
Ca merita