Crevetii sunt crustacee apartinand subclasei
Malacostrata si ordinului
Decapode.
Crevetii de apa dulce apartin familiei
Natantia si genurilor
Atyidae si
Palaemonidae (Macrobrachium).
Pentru o incercare de clasificare vezi
http://www.thekrib.com/Fish/Shrimp/shrimp_chart.html.
Dintre cele cele 15 subgenuri si 160 de specii ale genului
Atyidae care reprezinta majoritatea crevetilor de apa dulce, numai circa 6 specii reprezinta interes pentru acvaristica:
Yamato Numa Ebi/Caridina spp., Ghost/Grass, Wood/Singapore, Rock/Mountain, Bumble Bee, Neocaridina spp si Macrobrachium sp.
In general crevetii sunt tinuti in acvarii pentru consumul detritus-ului si/sau algelor. Genul
Macrobrachium nu prezinta interes din acest punct de vedere dar este totusi prezent in acvarii pentru caracterul sau inedit, de noutate.
Crevetii de apa dulce sunt creaturi ce au nevoie in general de putine cerinte.
Apa
Din experienta altor detinatori de creveti acestia prefera o apa cu o duritate moderata (sub 12) si un pH cuprins intre 6.00 si 8.00 cu variatii importante insa de la o specie la alta. Speciile asiatice prefera un pH ceva mai ridicat scaderea acestuia putandu-le fi fatala. Macrobrachium din Peru si Brazilia se pare ca prefera si ape cu un pH mai scazut (spre limita inferioara a domeniului mentionat). Domeniul de temperatura este intre 20 si maxim 28 ºC (tot cu variatii de la o specie la alta).
Compatibilitate pesti
Incercarea de a pune in comun crevetii si specia de pesti preferata poate fi deseori o problema. Multi pesti vor manca speciile mai mici de creveti si chiar speciile de creveti mai mari vor fi nevoite sa se ascunda. Cea mai buna cale de urmat este de a pune in comun speciile de creveti de talie mai mica cu specii de pesti recunoscute pentru pacifismul lor (Heterandra formosa), African flame barb (Barbus jae), specii de tetra mici etc. Crevetii ceva mai mari precum Amano (
Caridina japonica) si cele aparinatoare familiei
Macrobrachium de talie mai mica (Vietnam blue) pot fi puse in comun cu Xipho, Platy si asemanatoare. Speciile mai mari ale familiei
Macrobrachium, precum red-spotted si red-claw, este mai bine sa fie tinuti in propriul lor bazin deoarece pot sa captureze si sa se hraneasca cu exemplarele de pesti de talie mica-medie sau pot sa raneasca/mutileze unii pesti. Pestii care trebuie categoric evitati sunt ciprinidele mari, cichlidele (chiar si cele pitice), si alte specii de talie mare. In final, se pare ca este mai bine ca crevetii sa fie tinuti separat, intr-un bazin propriu lor.
Compatibilitate creveti
Amestecarea speciilor de creveti, intr-un bazin comun, ca si in cazul compatibilitatii cu speciile de pesti poate fi o problema. In general speciile de talie mica pot fi puse in comun fara pericolul unor lupte. Problema majora aici este insa incrucisarea speciilor. Taxonomia crevetilor nu este bine definita si cu toate ca doua exemplare pot arata diferit ele pot apartine aceleiasi specii, de exemplu, red cherry shrimp si Taiwan pale blue (Crevetele albastru de Taiwan) apartin aceleiasi specii (
Neocaridina denticulata sinensis var. red si respectiv,
Neocaridina denticulata sinensis), putandu-se reproduce incrucisat. Bee shrimp si Crystal Red sunt si ei aceiasi specie putandu-se deasemenea reproduce incrucisat (
Neocardina serrata si
Neocardina serrata var. crystal red). Nu exista date certe privind imperecherea incrucisata intre specii dar probabilitatea ca aceasta sa apara este nenula.
Cand este vorba de specii cu brate lungi, exista in mod cert posibilitatea atacului asupra altor creveti. Crevetii cu brate lungi (
Macrobrachium sp.) pot sa manance creveti din alte specii sau exemplare mai slabe ale speciei sale.
Aquascaping
Dupa cum s-a mentionat anterior, crevetii se simt cel mai bine intr-un bazin dedicat numai lor. Acest bazin nu trebuie neaparat sa fie de mari dimensiuni si chiar si unul de numai 10 litri poate gazdui creveti de talie mica. Speciile de talie mai mare necesita insa evident bazine mai spatioase. Indiferent de dimensiuni, aranjamentul de baza ramane in general acelasi. Este preferat substratul fin sau marunt dar nu cel grosier. Multe bucati de lemn si aranjamente din pietre vor fi foarte apreciate de locatari. Deasemenea, acestia vor aprecia plantele si cu deosebire muschiul de Java.
Hranirea
Desi putem spune ca crevetii de apa dulce sunt omnivore exista anumite cerinte care depind de specie. Astfel, cei din speciile Caridina/Neocaridina si Halocaridina rubra au nevoie de o dieta bogata in materie vegetala (alge, conopida congelata sau alte legume, tablete de Spirulina etc.). Crevetele perla (pearl shrimp -Macrobrachium luzifugum), fiind un locatar al substratului, ar trebui hranit cu o dieta care sa contina carne tablete sau fulgi. Speciile de Macrobrachium de talie mai mare vor fi hranite cu hrana congelata precum larve de tantari. Acestia pot prinde si consuma cu placere si puiet de peste. Crevetele Atya va fi hranit cu particule in suspensie deoarece se hraneste prin filtrare. Fulgii maruntiti, cyclopi liofilizati si nauplii de Artemia sunt consumati cu placere. Incercati diverse tipuri de hrana. Ca si in cazul pestilor, cu cat aceasta este mai variata cu atat mai sanatosi si mai bine se vor simti.
Inmultire
Dintre toate speciile de creveti de apa dulce, cel mai usor se inmulteste Neocaridina. Toate speciile de Neocaridina produc pui care sunt replici in miniatura a adultilor. Rezultate bune se obtin si cu Macrobrachium luzifugum, precum si cu: Chocolate shrimp (
Macrobrachium sp.), red-spotted shrimp (
Macrobrachium sp.) yellow-banded shrimp (
Macrobrachium sp.). Pentru celelalte specii precum ale ale familiei
Macrobrachium, pentru
Atya gabonensis, si Amano shrimp (
Caridina japonica), este necesara o apa salina pentru dezvoltarea larvala, ceea ce face ca acesti creveti sa fie mai greu de crescut ca ceilalti vezi articol pe site).
VA URMA (descrierea speciilor de interes pentru acvaristica)